Mădălina Olariu

Cătălin Hopulele

Comunele din județul Botoșani cu ratele de vaccinare anti-COVID-19 printre cele mai scăzute sunt formate din sate cu casele împânzite pe dealuri, măcinate de sărăcie, indiferență și frică. Oamenii sunt temperați: deși au fost expuși la toate teoriile conspiraționiste existente, nu s-au angajat să le spună mai departe. Însă aceste teorii au provocat oamenilor o frică atât de mare încât teama de vaccin bate, pe fiecare uliță din Albești și Gorbănești, teama de consecințele în cazul infectării. De aceea, vestea că în România va începe vaccinarea cu a 5-a doză, cu un ser eficient împotriva a două tulpini, inclusiv asupra Omicron, nu a ajuns încă în Botoșani.

Izolarea oamenilor le dă senzația de siguranță

Satele din comuna Albești se răsucesc de câteva ori în jurul căii ferate care leagă Iașul de Dorohoi, al doilea oraș ca mărime din județul Botoșani. Casele stau construite paralel cu calea ferată și de-a lungul drumului proaspăt asfaltat care le conectează. Oamenii se mișcă de la o casă la alta, spre magazin, și câteva mașini caută să se înțepe în arterele rutiere principale care străbat județul.

În fața magazinului din Jijia, din comuna Albești, Elena Hlibac a primit câteva colete de marfă și aștepta primii clienți ai zilei. Spune că știe mulți oameni care s-au vaccinat, crede că pandemia încă nu s-a terminat, însă s-a uitat în ultimii ani în jur și a ajuns la concluzia că la ea, în Jijia, nu prea a fost un risc prea mare.

„Slavă Domnului, mă vaccinez mereu cu antigripalul ăsta care se face, dar de COVID nu m-am vaccinat niciodată. Nici măcar răcită nu am fost în ultimii doi ani de zile, mai degrabă în alți ani. Cât a fost cu COVID-ul, că acum nu mai este, mi-era frică, că aveam aici barul, veneau fel de fel de oameni, dar nu am avut probleme. Să nu vorbesc într-un ceas rău, dar am fost chiar sănătoasă și la noi prin sat nu prea am avut COVID, cu toate că satul e plin de bătrâni”, povestește Elena Hlibac.

Aceasta explică faptul că o parte dintre bătrâni s-au vaccinat la îndemnul medicului de familie, au fost duși cu microbuzul primăriei la centrele de vaccinare. Dar ea nu a vrut, de teamă. A văzut însă un singur mort de COVID în perioada asta, dar crede că nu virusul i-a venit de hac, ci mai degrabă ciroza.

„Un singur mort am văzut, l-au adus de la spital și i-au zis că-i de COVID, l-au îngropat imediat. L-au dus la cimitir, dar nu știu… l-au băgat așa, dar el avea ciroză hepatică când a murit, avea și alte boli. Alea l-au omorât. În rest n-am auzit de oameni din sat să fie bolnavi, să zacă, să-i ia salvarea”, mai explică Elena.

„Nu se mai aude nimic de virus, doar de Putin și de război”

Lumea din Albești, cu o rată de vaccinare de aproape 12%, se ferește de extreme: am vorbit cu zeci de oameni și n-am întâlnit nici promotori ai imunizării, dar nici conspiraționiști avizi. O singură femeie care conducea un moped ne-a strigat că bătrânii vor începe să moară, iar soțul ei, diagnosticat cu BPOC, a spus că a citit el pe Internet că e mai bine să nu se vaccineze, chiar dacă la medic nu a mai fost de ani buni.

În rest, unii dintre cei care au refuzat să se vaccineze chiar spun chiar că apariția vaccinului a făcut bine. În dreptul unei mașini cu motorul pornit, Florin Grădinaru și Ionuț Crețu, bărbați cu vârsta de cam 40 de ani, spun că nici nu se mai aude nimic la ei, de vaccinare sau de pandemie.

„La crâșmă, unde ne întâlnim de obicei și discuțiile sunt mai aprinse, nu se mai aude nimic, nici de oameni bolnavi, nici de nimic. Doar de Putin și de război. Serios acum, nu am mai văzut sau auzit de vreun caz, doar la chinezi am văzut că e scandal. Eu nu m-am vaccinat, nu de frică sau de altceva, pur și simplu așa a fost. Soția e vaccinată că lucrează în oraș, fata la fel că a mers la facultate, dacă era să fi lucrat undeva unde îmi trebuia, probabil mă vaccinam și eu. Dar mă gândesc că nu a fost ceva rău vaccinul ăsta, a mai stopat din cazuri, se cunoaște. Dar dacă nici n-am avut COVID… sau poate am avut și n-am știut”, explică Florin.

Ionuț spune că a fost chiar mândru că nu s-a vaccinat atunci când a vorbit cu un medic despre asta. Se întorcea de la muncă din Olanda, a ajuns cu o pneumonie la un spital din Satu Mare, la urgențe. Acolo, povestește Ionuț, medicul l-a întrebat dacă e vaccinat anti-COVID.

„I-am spus că nu sunt și mi-a spus «foarte bine». Am avut o pneumonie, dar am scăpat ușor. În rest, în ultimii doi ani, m-am testat cred de vreo 4-5 ori, dar doar când îmi cerea pentru internarea la spital sau intrarea / ieșirea din țară. În rest, la răceli nici nu m-am gândit, asta-i treaba”, spune Ionuț.

Florin spune că, având o fată la grădiniță care-și făcea de două ori pe săptămână testul de depistare a infecției, e ca și cum „m-aș fi testat și eu”. Repetă că vaccinul trebuie să fi fost ceva bun, dar concluzionează că nu e pentru el – „eu tot nu mă vaccinez”.

Vaccinul, dublat de „leacuri băbești” – băi fierbinți cu sare și ceaiuri

În satul Buimăceni, din aceeași comună, Ecaterina Popescu cobora încet un deal pentru a merge spre o stație de microbuz și, de acolo, mai departe. La 75 de ani, aceasta spune că s-a vaccinat de fiecare dată când i-au spus copiii și nepoții. „Am o vârstă, dar poate mai trăiesc, să se mai bucure nepoții și copiii de mine. Am fost la medicul de familie, el m-a încurajat, dar ne uităm și la televizor la cei zic oamenii, unii vor, alții nu, fiecare cu concepția lui”, spune femeia.

Aceasta spune ferm convinsă că dacă o să apară și vaccinul nou se duce și se vaccinează, mai ales fiindcă nu a avut niciodată vreo reacție adversă, chiar și una ușoară. Doar vecinii se uită ciudat la ea când mai povestește că s-a vaccinat, mai ales că lumea de pe lângă ea nu prea a ales să se imunizeze.

„Vecinii ce să spună, unii de bine, alții de rău, dar la noi se vede situația: nu prea s-a vaccinat lumea. E greu să te înțelegi cu ei, mai ales cu bătrânii, nu prea au curaj. Lumea spune: noi am trăit, avem o vârstă. Dar eu cred că așa cum nu știm când ne-am născut, așa n-o să știm nici când o să murim. Fiecare de asta nu scapă, indiferent de vârstă, cu toții plecăm”, crede Ecaterina Popescu.

Dar vaccinul și purtarea măștii au fost singurele măsuri pe care le-a luat în ultimii ani ca să se păzească de infecție. În rest, a mers pe „leacuri băbești”: „nu m-am testat când am fost răcită, dar am mai luat un ceai, am mai făcut o baie fierbinte cu sare”.

Nu doar bătrânii de care vorbește Ecaterina Popescu au fost greu de convins cu vaccinul: nici cei mai tineri n-au fost 100% pentru. Victor Barasca, spre exemplu, la nici 50 de ani, este unul dintre ei. L-am întâlnit în fața porții, umflându-și una dintre roțile de la mașină cu o pompă de mână. Bărbatul a rămas foarte surprins când l-am întrebat de vaccin și de vaccinare – „de acum, dacă a trecut pandemia, e gata, mai trebuie cuiva așa ceva?”.

Spune că lipsa unor informări oficiale care să ajungă și la el, „omul de rând”, a fost cea mai mare problemă în acești ani.

„Noi nu știm pe aici, n-am auzit. Cu vaccinul «vechi» nu m-am vaccinat, pur și simplu n-am vrut. Da, a fost și frică, dar n-am vorbit cu medicul, nici n-am fost și nici nu-mi trebuie. Este alegerea fiecăruia. Dacă nu spune nimeni clar, da, normal că lipsește o informare. După 2 ani tot nu e clar, să știți, tot n-am înțeles pe deplin, dar de acum o trecut pandemia, nu? S-au mai îmbolnăvit oamenii prin sat, dar nu știu dacă de COVID sau de altele, acum nu vedeți că avem răceală după răceală. Înainte dacă era vara, mai bănuiai că putea fi COVID”, crede Victor Barasca.

Reacțiile adverse au sporit fricile

Puține comune din Botoșani au satele mai răspândite decât Gorbăneștiul. Pe drumul care leagă micul orășel al Trușeștiului de Botoșani, te abați dreapta, urci un deal prin mijlocul unei păduri, și cobori pe o vale care pare nesfârșită, până la primul sat: Socrujeni. Cu o rată de vaccinare de aproape 17%, în Gorbănești oamenii se tem mai mult de singurătate decât de boală. În afara inimii satelor, unde casele sunt mai apropiate și mai îngrijite, ulițele sunt pline de case abandonate, dărăpănate, unele dintre ele încă locuite de bătrâni fără familii și prieteni.

În Socrujeni am întâlnit-o pe Maricica Borcea, care mergea înaintea căruței cu doi cai maiestuoși, condusă de soțul ei și fugărită de doi câini. În grabă, femeia ne-a povestit că își face vaccinul antigripal an de an și de aceea a fost ușor de convins să facă și serul de la Johnson&Johnson, cu doză unică. Dar spune că a fost cea mai mare greșeală.

„Noroc că m-au dus la spital și mi-au făcut anticoagulante”, spune femeia, fără a explica dacă suferă și de altă boală de vreun fel. Maricica explică faptul că nici nu mai vrea să se vaccineze de teamă – „dacă Dumnezeu îmi spune că am să mor, mor, dacă nu, nu”, însă spune că de testat, s-a testat periodic anii aceștia. A fost cu nepotul la spital la București la trei luni de zile, fiindcă are scolioză și a fost operat de mai multe ori și consultat, iar acolo au testat-o de fiecare dată.

„Am ieșit mereu negativă, deci ceva am făcut bine”, a spus femeia.

„Nu mă mai vaccinez cu nimic cât oi trăi”

Cristina Bălțatu lucrează la magazinul din centrul Gorbăneștiului, dar în trecut a fost infirmieră. Frica de vaccinuri a căpătat-o încă de pe atunci, într-un an în care spitalul unde lucra a luat decizia ca tot personalul medical să fie vaccinat antigripal. I-a fost rău, a avut tot felul de reacții adverse, dar tot „au reușit să mă convingă” să-și facă o doză din Johnson&Johnson anti-COVID-19.

„Eu nu cred că se mai vaccinează nimeni. Mi-am făcut și eu cu Johnson, dar ce reacții am avut nu mai îmi trebuie niciodată. A fost foarte urât, nu mă mai vaccinez cu nimic cât oi trăi. Mi-a fost foarte rău, ca și cum ar rupe carnea de pe mine, o săptămână n-am putut să mă ridic din pat. Nu mai îmi trebuie, Doamne, am văzut moartea cu ochii”, spune Cristina, o femeie puțin trecută de 50 de ani.

Ea crede că oamenii se tem, nu doar cei care au avut experiențe directe, personale, ci și cei care nu au fost suficient de bine informați. „Nu știm reacțiile astea adverse, mulți se mai documentează pe Internet și văd… or că spune lumea așa, or că așa este. Unii se tem tare rău de vaccin. Eu prefer să mor de moarte bună, dar nu-mi mai trebuie vaccinuri”, spune femeia. În magazin, Ioana și Cristi, doi clienți, spun că nici ei nu s-au vaccinat și nu o să o facă, chiar dacă au fost bolnavi.

Însă izolarea satelor face ca decizia unor oameni legată de imunizarea anti-COVID să fie mai simplă decât s-ar fi așteptat. Ion Hriscu stă într-un colț al satului unde sunt doar patru case, iar cu vecinii nu prea are ce vorbi. Se uită ziua la televizor, mai muncește ce poate la cei peste 65 de ani pe care îi are, și vine la niște cunoștințe din centrul satului, să mai vorbească, „dacă sunt acasă și dacă mă primesc”. Bărbatul spune că el nu s-a vaccinat și nici nu prea a înțeles ce s-a întâmplat în ultimii ani, câtă vreme nu l-a afectat și pe el.

„Eu așa mă gândesc că lumea o să se vaccineze dacă se spune că o să fie boala cum a fost înainte. Eu deocamdată nu, dacă n-am avut nimic, nu m-a durut nimic… Nici nu mi-o fost frică, nici de boală, nici de vaccin. Masca am purtat-o, regulile le-am respectat, dar vaccinul nu-l știu. Adevărul e că acolo unde stau sunt doar patru case și nu prea am cu cine sta. La noi, lumea își vede de treaba ei – nici de gripă nu m-am vaccinat, de ce să vă mint?”, explică bărbatul.

Nici moartea de COVID a surorii sale n-a convins-o să se vaccineze

Nici Rodica Grosu nu s-a vaccinat, chiar dacă pandemia a lăsat urme adânci în rândul familiei sale. Sora ei a murit în spital, după ce a luat virusul în timp ce era internată. Cumnatul ei la fel, a mers la scurt timp și la înmormântarea lui. S-a îmbolnăvit, de altfel, și Rodica, iar peste boală a trecut foarte greu: însă tot nu crede să vaccinul o poate ajuta.

„Nu știu ce să zic, fiecare are câte zile dă Dumnezeu. Cu antigripal nu m-am vaccinat niciodată. Eu am fost mereu foarte bolnavă, am fost operată. A fost foarte greu să trec peste boală, însă a fost bine până la urmă. Eu am rămas și văduvă la 40 de ani, acum am 67 de ani, am crescut 4 copii din care doi bolnavi: fata cu cancer la cap și la stomac, băiatul mi l-a scăpat în cap la naștere”, povestește femeia.

Rodica spune că are diabet și mai multe boli cronice, dar nici argumentul acesta n-a făcut-o să privească cu alți ochi vaccinarea.

O altă doamnă din același sat, Rodica Agheboaei, privește cu ochi bun vaccinarea și spune că s-ar fi imunizat de mai multe ori, dar în sat nici medicul, nici altcineva nu i-a spus că trebuie să facă mai mult de prima doză. La 63 de ani, femeia spune că s-a vaccinat mereu de antigripal și cu orice, pentru că e importantă, spune ea, sănătatea.

„De ce să nu mă vaccinez dacă nu mi-e frică de nimic, e pentru noi, nu pentru altcineva. Mi-e frică de Dumnezeu, de nimic altceva, dacă e să mor, tot mor, chiar dacă mă vaccinez, chiar dacă nu. Cum vrea Cel de Sus. Mama mea are 100 și 3 luni și am luat-o la mine și nu a făcut un vaccin toată viața. Și concubinul meu, care a murit acum patru luni de boală grea, a spus că nu se vaccinează. Eu nu cred că s-a terminat cu pandemia, așa, după mintea mea”, explică Rodica.